Obiceiuri de nuntă.....

 

.........derulate pas cu pas în timpul zilei şi al serii

  

Peţitul

      Peţitul este vizita efectuată de către mire  la părinţii miresei, pentru a le cere consimţământul în vederea căsătoriei. În zilele noastre, de cele mai multe ori peţitul este o formalitate, şi de regulă părinţii sunt înştiinţaţi după ce mirii au luat deja hotărârea să se căsătorească. Indiferent că vizita la părinţi are loc înainte sau după ce mirii au decis căsătoria, peţitul se încheie cu ciocnirea unui pahar de şampanie, eventual chiar cu o mică petrecere. 

Inelul de logodnă

      Inelul de logodnă reprezenta în trecut însemnul unei femei prin care aceasta lăsa de înţeles eventualilor curtezani că este deja promisă unui anumit bărbat. Piatra inelului de logodnă sugera statutul social pe care acel bărbat îl avea. Cu cât era mai înstărit, cu atât piatra era mai rară şi mai scumpă. Tocmai de aceea, se considera că dragostea adevărată este reflectată de diamante, cele mai rare şi mai scumpe pietre preţioase. Alegerea inelului de logodnă este o adevărată artă, cu atât mai mult cu cât viitoarea soţie îl va purta la mână pentru totdeauna .

Ploconul

      Acesta reprezintă primul cadou pregătit de viitorii miri celor pe care aceştia şi-i doresc ca naşi. Ploconul cuprinde o găină (sau alt tip de pasăre - pui, curcan, raţă, etc), o sticla de vin sau şampanie, grâu, ulei, zahăr. Conform tradiţiei, mirii se duc la naşi neanunţaţi, ciocănesc la uşă şi spun "naşule, am venit cu ploconul....uite-l! Ne cununi ori ba?". Naşul trebuie să inspecteze cu atenţie ploconul, şi dacă este mulţumit de ceea ce se află în coş primeşte darul: "Da, finule! Dă ploconul încoace şi să fie cu noroc!". Dacă nu este satisfăcut, poate înapoia darul: "Cam sărăcuţ ploconul...luaţi-l cu voi şi mai veniţi când mai creşte!", iar acest lucru înseamnă că nu este de acord să-i năşească.  În ziua de azi se întreabă înainte şi abia după se duce ploconul.

Cununia civilă 

      La primărie în faţa ofiţerului de stare civilă naşii trebuie să stea în rând cu mirii. Naşul lângă mireasă şi naşa lânga  mire. Părinţii trebuie să stea în spatele copiilor lor. 

Bărbieritul mirelui

      Acest obicei reprezintă transformarea flăcăului în bărbat. Unul dintre cavalerii de onoare (numit şi ,,frate de ginere,,) începe să-l bărbierească pe mire (se preface, dând cu spumă de ras, pe care apoi o curăţă cu latura neascuţită a aparatului de ras).

La naşi 

      După bărbieritul mirelui toţi nuntaşii se vor îndrepta la naşi. Aici se va pune floarea în piept la ginere (în unele zone se pun şi bani împreună cu floarea), se ciocneşte un pahar se iau lumânările şi vor merge să ia mireasa pentru a merge la biserică.

Voalul miresei 

      În mod tradiţional, voalul trebuie cumpărat de naşă care, împreună cu domnişoarele de onoare, se va ocupa de „gătirea” miresei. Tot naşa va scoate voalul, când o aşază pe mireasă pe un scaun în mijlocul oaspeţilor. Acest gest simbolizează trecerea de la statutul de fată la cel de femeie măritată. De regulă, pentru a marca această trecere, voalul este înlocuit cu o eşarfă, un batic sau o basma. Fata care va prinde buchetul se va bucura în continuare de voal. Mireasa pune florile naşilor, părinţilor mirelui, părinţilor miresei, fraţilor mirelui, fraţilor miresei si apoi nuntaşilor ajutată de catre domnişoarele de onoare. Tot domnişoarele de onoare impodobesc maşinile nuntaşilor.

Turta miresei

      La sfârşitul horei miresei, naşa rupe deasupra capului miresei turta miresei în patru bucăţi (în mod tradiţional turta este cumpărată de către naşi), care se împart apoi tuturor celor prezenti. Tradiţia spune că toţi ce vor gusta din turta miresei vor fi fericiţi şi vor avea mult noroc în anul următor.  

 Hora miresei

      Această horă se mai numeşte şi `nunească` şi are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alăturaţi pentru prima oara. Toţi nuntaşii, alături de miri, naşi şi socri, încing o horă mare în faţa casei miresei. 

Aşezarea miresei la stânga mirelui

      Poziţionarea miresei la stânga mirelui provine de pe vremea când mirele îşi răpea iubita şi apoi se lupta pentru a o păzi de cei care doreau să o recupereze. De aceea mâna dreaptă trebuie sa fie liberă, pentru a putea mânui sabia. 

Verighetele

      Utilizarea verighetelor ca simbol al iubirii îşi are originea în Egiptul Antic. Egiptenii credeau că prin inelarul mâinii stângi trece o venă care duce direct la inima. Astfel, prin schimbul de verighete între soţi, se considera că se realizează o legătură directă între inimile lor. Verighetele sunt realizate din aur (un metal pur) pentru a simboliza atât durabilitatea căsniciei, cât şi puritatea sa. 

Călcatul pe picior

      Se spune ca primul dintre miri care va reuşi să-şi calce partenerul pe picior în timpul mersului în jurul mesei (în biserică) va conduce în căsnicie şi va avea întotdeauna ultimul cuvânt de spus. 

Mărturii

      Mărturiile (bomboniere sau săculeţi cu bomboane) sunt cadouri ale mirilor către invitaţi. Nuntaşii vor lua acasă aceste marturii. De regulă mărturiile conţin 5 bombonele învelite în marţipan sau zahăr caramelizat, simbolizând sănătatea, fericirea, fertilitatea, viaţa lungă şi belşugul. Aceste mărturii se pot face cadou invitaţilor la local, prin aşezarea lor pe masă, la fiecare loc în parte. Mărturiile pot avea adăugat un cartonaş cu numele persoanei care trebuie să se aşeze, sau cu numele mirilor. 

Aruncarea cu grau si orez

      Grâul şi orezul se aruncă în calea tinerilor însurăţei ca simbol al belşugului şi fertilităţii acestora. Se pot arunca şi la cununia civilă, nu doar la cea religioasă.

Valsul miresei sau deschiderea serii de dans

      Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice altă melodie pe care aceştia o doresc sau o consideră sugestivă. Acest dans a devenit celebru în 1858, an în care prinţesa Victoria a Marii Britanii s-a căsătorit cu prinţul Frederick William de Prusia. Prinţesa a lansat o adevărată modă cu acest vals, ulterior nunţii regale din Marea Britanie, respectiva melodie a fost interpretată la toate nunţile din Occident. Dansul lor este urmat de cel al naşilor, al socrilor şi de abia apoi de către ceilalţi nuntaşi.

Furatul miresei

      Furtul miresei este probabil cel mai răspândit obicei tradiţional românesc. Mai mulţi nuntaşi, pe ascuns, şi feriţi de privirile mirelui şi ale naşilor, răpesc mireasa şi o duc într-un loc ştiut numai de ei. Apoi aduc pantoful acesteia sau altă dovadă pentru a demonstra mirelui că într-adevăr mireasa este la ei. Pentru a o aduce înapoi, se cere o răscumpărare. Aceasta poate fi plătită în sticle de băutură, mici atenţii, sau chiar îndeplinirea unor sarcini haioase. Mireasa este considerată a fi în grija naşului până la miezul nopţii, şi a mirelui după această oră. De aceea, dacă furtul are loc până în ora 12, naşul este cel care plăteşte răspcumpărarea, iar după această oră mirele este cel responsabil. 

Tortul de nuntă

      Acesta este un simbol foarte important al nunţii, fiind primul lucru pe care mirii îl împart atât între ei cât şi cu restul nuntaşilor. Tăierea tortului este primul lucru pe care mirii îl fac împreună, după cununie. Dacă are o compoziţie specială ce îi permite păstrarea la congelator, etajul superior al tortului este păstrat astfel încât mirii să guste din acesta la aniversarea unui an de la căsătorie. 

Aruncarea buchetului

      Fetele nemăritate se grupează în spatele miresei, iar aceasta, fără a se uita, aruncă peste umeri buchetul de mireasă. Se spune că cea care îl va prinde, sau care este cea mai apropiată de locul în care a căzut buchetul, va fi următoarea care se va mărita în curând. 

Scoaterea voalului

      Naşa o aşează pe tânăra mireasă pe un scaun în mijlocul nuntaşilor, unde în văzul lumii îi scoate voalul din păr. Scosul voalului semnifică trecerea tinerei fete la statutul de femeie măritată, la casa ei. Tocmai de aceea, odată cu scosul voalului, naşa îl şi înlocuieşte cu o eşarfă, un batic sau o basma roşie, pentru ca toată lumea să ia aminte că fata s-a transformat în femeie. Voalul scos este prins de mireasă în părul altei domnişoare nemăritate, eventual chiar de către cea care va fi prins buchetul aruncat. 

 Jarteaua

      Mirele îi va scoate miresei jarteaua de pe picior, se poate renunţa la mâini, iar scoaterea jartelei să se facă exclusiv cu dinţii. Băieţii neînsuraţi se grupează apoi în spatele mirelui, iar acesta, fără a se uita, aruncă jarteaua peste umeri. Se spune ca cel care o va prinde, sau care este cel mai apropiat de locul în care a căzut jarteaua, va fi următoarul care se va însura. 

Trecerea pragului

      Motivul pentru care se obişnuia ca mirele să îşi treacă soţia în braţe peste prag atunci când păşeau pentru prima oară în căminul comun, era acela de a o feri de spiritele rele ascunse sub pragul casei. 

Ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut, ceva albastru

      Există câte o semnificaţie pentru categoriile de obiecte de mai sus. Ceva vechi (o bijuterie de-a bunicii, un evantai, un pieptene sau o oglinjoară) simbolizează continuitatea familiei şi a generaţiilor care vor urma. Ceva nou (rochia de mireasă sau accesoriile acesteia) sugerează viitorul fericit pe care tinerii miri îl au în faţa lor. Ceva de împrumut (poşeta, un pieptene, o oglinjoară, un ruj) va trebui luat de la o persoană cu noroc în viaţă pentru a `împrumuta` norocul şi proaspeţilor căsătoriţi. Ceva albastru (de cele mai multe ori jarteaua sau o batistuţă) semnifică fertilitatea cuplului. 

      Am scris acest articol pentru a veni în sprijinul tinerilor,  sper să vă fie de ajutor pentru întocmirea planului zilei, pentru bunul mers al evenimentului. O mare rugăminte pentru voi, vorbiţi cu părinţii voştrii despre ce obiceiuri faceţi, naşii trebuie să ştie şi ei ce au de făcut, ce trebuie să cumpere, planul zilei trebuie să ajungă negreşit şi la echipa foto-video pentru că ei sunt cei care au grijă de amintirile voastre.

Mult succes şi un eveniment frumos!!

Superstiţii legate de nuntă...

Superstiţiile legate de nuntă pot face din acest moment emoţionant unul foarte haios. Multe dintre aceste superstiţii sunt transmise din bătrâni, însă altele sunt moderne. Este bine să ţineţi cont de anumite "vorbe" pentru a continua tradiţia însă unele dintre aceste superstiţii sunt de-a dreptul bizare şi este mai bine să nu le luaţi în seamă.

Le voi enumera mai jos, pentru a avea totuşi o idee. Sunt sigur că unele vă vor face să zâmbiţi. 

Toate aceste superstiţii legate de nuntă sunt împărţite în două mari categorii... ce este bine şi ce nu este bine să se întâmple în timpul nunţii. 

Superstiţii bune:

- Să vezi un curcubeu, să ai vreme însorită, să întâlneşti un coşar (în zilele noastre nu mai există aşa ceva).

- Să ieşi din casă cu dreptul, să se arunce cu orez în miri după ieşirea din primărie / biserică etc.

- Aduce noroc să plângi la nuntă sau botez.

- Dacă se sparge ceva de sticlă e bine, pentru că se sparge ghinionul.
- Dacă îţi iese în faţă cineva cu o găleată plină cu apă înseamnă că o să ai o viaţă plină.
- Dacă voalul miresei a fost dăruit de o mireasă fiericită este considerat mai norocos.
- Dacă în ziua nunţii plouă, se zice că vei avea o viaţă îmbelşugată.
- Pentru noroc se leagă pantofi de maşina cuplului căsătorit.

Superstiţii rele: 

- Să vezi un mormânt deschis sau să vezi un călugăr sau o măicuţă.
- Miresele nu trebuie să poarte perle (nici bijuterii, nici pe rochie).
- Nu e bine să faci poză îmbrăcată mireasă înainte de nuntă.
- Nu e bine să te întorci din drum ca să te uiţi în oglindă.
- Nu e bine să-ţi cadă voalul din cap.
- Să nu cânţi şi să nu dansezi la masă că îţi iei bărbat nebun.
- Nu e bine să vezi o altă mireasă.
- Nu e bine să porţi verigheta împrumutată, sau verigheta altcuiva.
- Nu e bine să îţi faci poze singură.
- Miresele nu trebuie să-şi croiască propria rochie de nuntă.
- Cusătura finală a rochiei se face atunci când mireasa pleacă spre biserică.
- Nu e bine ca doi fraţi să se căsătorească în acelaşi an.
- Dacă scapi verigheta pe jos, este semn de ghinion.
- Să nu exersezi semnătura noului nume până nu e al tău.
- E interzis să arăţi rochia de mireasă viitorului soţ.
- Mireasa nu trebuie să probeze voalul cât timp este îmbrăcată în rochie de mireasă.
- Nu e bine să îţi iei pantofi deschişi la degete sau sandale pentru că se spune că îţi iese norocul printre degete.
- Nu e bine ca naşa să fie însărcinată, pentru ca darul spiritual pe care vi-l face vouă năşindu-vă, îl ia de la copil.
- În ziua, sau noaptea nunţii nu trebuie să-ţi schimbi pantofii ca să nu îţi  schimbi bărbatul.
- Aduce ghinion să te căsătoreşti în ziua ta de naştere sau după asfinţit.
- Nu e bine să spargi o oglindă pentru că nu o să te măriţi 7 ani, sau o să ai 7 ani de ghinion.
- Este interzis sub orice formă să-ţi vezi soţul după miezul nopţii înainte de nuntă. De asemenea este interzis să doarmă împreună altfel unul dinte ei va muri de tânăr.
- Ceea ce porţi la nuntă, pantofi, sandale, etc nu se mai poartă dacă nu vrei să te mai măriţi o dată.
- Dacă ai fost de trei ori domnişoară de onoare, rămâi nemăritată.

Pe lângă aceste superstiţii bune şi rele, mai sunt o mulţime de alte "vorbe" din popor, care s-au transformat în obiceiuri şi tradiţii, altele decât cele populare.

- Atunci când vine mirele să te ia de acasă trebuie să-l priveşti prin inelul de logodnă, de undeva astfel încât să nu te vadă. Se spune că aşa cum îl vei vedea atunci, aşa îl vei avea toată viaţa: vesel şi zâmbitor sau încruntat şi supărat.
- Mireasa trebuie să poarte în ziua nunţii ceva vechi, ceva nou, ceva din prezent şi ceva din aur şi atunci căsnicia ei va fi fericită.
- Lumânările de la cununie trebuie păstrate şi când ai o ceartă sau o problemă în familie aprinzi lumânările şi se rezolvă.
- Mirele trece mireasa peste pragul casei pentru că în trecut se credea că, dacă mireasa se împiedică la intrarea în noua casă, purta ghinion căsătoriei.
- Atunci când vine mirele, trebuie să stai pe o pernă, să îţi fie viaţa ca în puf şi mirele plăteşte să te ia, ca să nu te ia gratis.
- Aruncarea buchetului îşi are originile în Marea Britanie unde se credea că mireasa poate transmite norocul domnişoarelor de onoare.

- Verigheta se pune pe al patrulea deget de pe mâna dreaptă, deoarece se consideră că acest deget făcea legătura directă cu inima, fiind simbolul dragostei eterne şi al devotamentului.
- Cică să-ţi pui în pantof în ziua nunţii un ban ca să ai mulţi bani în viaţă. Totuşi, nu încerca să dansezi cu banul în pantof altfel vei fi nevoită să îi dai jos.
- Domnişoarele care vin la nuntă îşi scriu numele pe tălpile pantofilor miresei şi cea al cărui nume va rămâne cel mai vizibil, se va mărita următoarea.
- Primul sărut reprezintă legătura legală dintre miri, este cel care sigilează toate contractele.
- Dacă eşti călcat pe picior în biserică vei fi toată viaţa sub papuc.
- Cine iese primul din biserică o să fie "şef" în casă.
- Obiceiul de a suna claxonul maşinilor din "cortegiul nupţial"  derivă din convingerea că făcând astfel se pun pe fugă spiritele rele.
- Voalul protejează mireasa de spiritele rele care sunt invidioase pe bucuria ei.
- Nu face nuntă în Mai pentru că se spulberă relaţia precum florile copacilor.
- În drum spre biserică să numeri hornuri la case, atâtea hornuri câţi ani vrei să treacă până la primul copil.
- În ziua nunţi îmbrăcată mireasă să pui sare sub piciorul drept şi să spui de 3 ori "aşa să fiu iubită cum e sarea în bucate".
- Patul soţilor trebuie pregătit în seara dinaintea nunţii de doua fete "mari", în semn de puritate.
- Să iei verigheta ta de căsnicie şi să te uiţi prin ea la mire şi să zici: "cum nu-mi iese din ochi aşa să nu-mi iasă vreodată din cuvânt".
- Trebuie să te uiţi spre răsărit când rupi colacul deasupra capului.



         Trebuie să ştiţi că de fapt ceea ce contează pentru voi este iubirea şi întelegerea aşa că părerea mea este că ar trebui să treceţi peste orice superstiţie şi să vă iubiţi mult.